În debutul articolului vreau să fac o mărturisire, şi anume că
aparţin mai degrabă categoriei naivilor României. Cu toate acestea, îmi
vine greu să cred în ipoteza teoriei conspiraţiei la Pungeşti. Nu exclud
prezenţa moldoveniştilor, dar infiltrarea lor pare, mai degrabă, o
operaţiune de marketing politic, pentru a obţine vizibilitate. De ce
spun asta? Prin “deconspirare” a avut de câştigat Chevron, care va amâna
doar debutul lucrărilor de explorare a gazelor de şist, iar singura
care a avut de suferit e societatea civilă, anesteziată acum. Dacă ar fi fost un amestec al “agenturilor străine”, totul se făcea într-o manieră soft şi cu mai multă subtilitate.
În ultimele două săptămâni s-au adunat miliarde de pixeli
de scriitură, pornind de la tabloidul virtual cancan.ro şi ajungând la
mai prezentabilele adevărul.ro, revista22.ro, inliniedreapta.net sau
Realitatea TV etc. Dacă săptămâna trecută, ţăranii din Pungeşti nu aveau
încă etichetă, acum au. Cele două proiecte miniere contestate în
ultimele două-trei luni, Roşia Montană şi Pungeşti, opun două categorii
de protestatari: “hipsterii de Bucureşti şi Cluj” vs. “moldovenii
înapoiaţi”. Apelativ pe care-l consider jignitor, atât timp cât nu se
aminteşte de “hipsterii” din Iaşi sau Bârlad (iată cum a ajuns ca un
epitet peiorativ să capete conotaţie pozitivă) şi cât timp nu se
precizează, care moldoveni.
Cine sunt moldoveniştii ce apar în scenariul Pungeşti ca masă
de manevră a ruşilor? Nu am să dau nume, pentru că nu doresc să fiu
părtaş la potenţarea lor politică. Însă, “liderii” sunt menţionaţi
într-un articol relativ documentat, cu multe link-uri, dar partizan şi
în care discriminarea regională nu e deloc disimulată. Articolul este
“Implicarea Rusiei în protestele de la Pungeşti
(2). Proiectul “Moldova Mare”, semnat de Costin Andrieş. Aici am să mă
limitez la o prezentare generală a lor. Sunt nişte personaje pe care
le-aş categorisi ca ariviste, dornice cu orice preţ să intre în politica
Republicii Moldova. Au un background intelectual mai degrabă şubred şi
un discurs primitiv şi de factură sovietică. Discursul lor e încă
periferic, dar poate deveni periculos, în măsura în care racolează mai
mulţi adepţi. Din scriiturile lor, precare gramatical, transpare o dublă
strategie: una pe termen scurt, canalizată pe câştigarea alegerilor din
Republica Moldova, alături de comunişti, care nu mai au priză la public
ca altădată, şi o alta, pe termen lung, constituirea “Moldovei Mari”.
Puţin probabil în ecuaţia geopolitică actuală, dar un astfel de discurs
potenţează prima strategie.
În ceea ce priveşte realizarea Moldovei Mari ca stat “independent”, principalul mobil constă în atragerea
în creuzetul inventat al statalităţii Republicii Moldova pe cele mai
nepregătite minţi ale Moldovei apusene, continuatoarea de drept a
statului moldovenesc al intervalului medieval şi al începutului
perioadei moderne. Mitizarea lui Ştefan cel Mare de către istoriografia
românească şi asimilarea lui profundă de către moldovenii basarabeni fac
din acest personaj istoric figura centrală a acţiunilor lor. Pare a fi
chiar singurul domnitor (re)cunoscut. Numai că discursul moldoveniştilor
oferă chei de lectură bizare şi înţepenite într-o paradigmă ce opune
moldoveanului, românul. Cele mai importante momente ale istoriei,
privite prin prisma moldoveniştilor, sunt căsătoria unei fiice de-a lui
Ştefan cu fiul lui Ivan al III-lea, cneazul Moscovei şi bătăliile
domnitorului moldovean cu muntenii. Dacă primul moment “istoric” doreşte
să evidenţieze o veche relaţie cordială moldo-rusă, dintre state ce nu
aveau graniţe comune, bătăliile cu muntenii vin să potenţeze fractura
istorică, ce chipurile, ar exista între moldoveni şi români. Ignoră însă
contextul geopolitic în care au avut loc cele câteva bătălii dintre
Ştefan şi Radu cel Frumos, Muntenia aflându-se deja sub suveranitate
otomană. Nici lirica eminesciană nu scapă! Poezia “Revedere”, în
interpretarea moldoveniştilor, se metamorfozează într-o scriitură
subversivă şi profund anti-românească. “Ce mi-i vremea, când de veacuri/
Stele-mi scânteie pe lacuri…”, în cheia de lectură a moldovenistului,
ce semnează Cri Ce, devine “codru răspunde că ce are el cu vremea de
acum, el a fost şi va ramîne Codrii Moldovei”, iar “Numai omu-i
schimbator”, devine “din moldovean sa scimbat în romîn” (pentru
autenticitate, am păstrat ortografia originală – via Facebook).
Din punctul moldovenist de vedere, Republica Moldova este
continuatoarea statului moldovenesc medieval. Nimic mai fals! Acest
stat, în actuala geometrie, e un spaţiu rezidual, o entitate politică,
ce a evoluat dintr-una administrativă incoerentă (sovieticii au avut
grija de asta, delimitând extrem de ciudatul teritoriu al “Republicii”
de astăzi). Scurtul interval de două decenii şi ceva a devenit pentru
mai vechii comunişti sovietici şi discipolii lor o perioadă extrem de
activă, dedicată construcţiei unei metanaraţiuni de legitimare a
“poporului moldovenesc”
Sursa: http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/moldovele-i--28113.html
Sursa: http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/moldovele-i--28113.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu